O galerie de artă contemporană din Londra, pe nume Saatchi Gallery, fac pe site-ul lor un clasament cu cei mai renumiţi artişti ai secolului XX. Printre cei 500 de candidaţi se află şi Brâncuşi. Acum citiţi următorul mass:

BRANCUSI era pe locul 2 (doi) la 300 (trei sute) de voturi distanta de Picaso dar a fost depunctat cu 2000 puncte initial pe motiv ca era votat masiv din Romania. Trimite link-ul la toti prietenii tai. Voteaza si TU. Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMANI. ia doar 30 secunde (acum e pe locul 13 => inca poate fi salvat)

Ok, deci aţi înţeles: Hai să-l votăm pe Brâncuşi, nu pentru meritul artistic, ci pentru a le arăta britanicilor că suntem români, că suntem cei mai tari! Ca şi cum am fi la fotbal şi ar trebui ca noi, cei care stăm precum cartoafele pe canapele, să-i batem pe ceilalţi.

Personal, nu văd rostul unui asemenea clasament al “publicului”, din moment ce mai mult ca sigur vor fi şi alţii care să-şi voteze compatrioţii, dintr-un prostesc orgoliu naţional.

Pe internet este o salată de informaţii despre examenul de bacalaureat din acest an. Eu m-am gândit să fac o masă copioasă, măcar pentru matematică:
Citeşte în continuare…

Câte ceva despre… este o colecţie de cărţulii, realizate sub formă de ghid pentru începători la diferite subiecte culturale, cum ar fi postmodernismul, teoria haosului sau semiotica. O parte din ele prezintă diverse personalităţi culturale, cum ar fi Buddha, Jung sau Nietzche.

Informaţiile sunt scrise într-un stil condensat, dar aerisit, fiind înconjurate de ilustraţii adesea comice. Această serie poate fi considerată un bun punct de plecare în înţelegerea diferitelor faţete a culturii umane din ce în ce mai complexe.

Fără să-mi dau seama, am ajuns să am în bibliotecă 11 din cele 19 cărţi valabile.

Reguli:

1. Alege din blogul celui care ţi-a dat leapşa un articol care ţi-a plăcut;
2. Prezintă articolul în câteva cuvinte, motivând de ce l-ai ales;
3. Dă leapşa mai departe altor doi membri nimic.org.

Am primit-o de la băiatul de alături, aşa că am ales articolul despre aşteptări, pentru că îmi place atât subiectul tratat, cât şi modul în care a fost scris.

Leapşa se va abate prima dată asupra Ioanei de la 4 şi asupra Lelainei.

Întrucât eu am pornit chestia asta, aştept să fiu şi eu tăguit ceva mai încolo, eventual ultimul.

Dacă vă întrebaţi unde aţi mai văzut aşa ceva, poate vreţi să vedeţi filmul Stomp Out Loud sau clipul 5 minute de la Sensor.

Pe internetul românesc, orice reproş are înainte o expresie de genul Băi, ce român eşti, după care urmează apostrofarea prorpiu-zisă, mai mult sau mai puţin civilizată, mai mult sau mai puţin justificată.

Nu înţeleg de ce internauţii autohtoni au impresia că toate defectele unei persoane au drept cauză naţionalitatea română. Adică dacă eu sunt leneş, e mai probabil să fiu leneş pentru că sunt român sau pur şi simplu pentru că aşa sunt eu?

Ceea ce nu înţeleg e de ce au majoritatea internauţilor impresia că numai românii sunt aşa şi pe dincolo? Ce, numai aici e corupţie, delăsare şi restul? Având psihologia asta de toţi compatrioţii mei sunt nişte idioţi; numai eu sunt mai breaz, nici n-o să ajungem prea departe.

Pentru a spori alura de cultură a acestui blog, vă semnalez un blog de literatură înfiinţat de curând, ce aparţine unui grup de tineri din Suceava.

Mai au încă de pus la punct mici detalii, dar să vedem dacă se pot impune în mediul online, unde atât oportunităţile de afirmare, cât şi concurenţa sunt mai mari.

PS: Una din membrii acestui grup este colegă de clasă cu mine.

Pentru că tot vorbeam de cultura urbană.

Because it is trash that builds the background against which a person’s tastes and predilections emerge in all their distinctness and precision.

Artemy Lebedev