(versuri)

Ai crede că o poezie românească din perioada interbelică nu ar putea să aibă nicio legătură cu o melodie a unei formaţii de industrial metal, aşa cum este Rammstein. Totuşi, imaginea următoare e mai mult decât potrivită pentru atmosfera melodiei de mai sus:

Pic lângă pic, smalţ negru, pe barba lui slei
Un sânge scurt, ca două mustăţi adăugite,

Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite
Albiră dinţii-n pulpă intraţi ca un inel.

Sfânt trup şi hrană sieşi, Hagi rupea din el.

Ion Barbu, Nastratin Hogea la Isarlâk

Interesant cum idei asemănătoare pot apărea în epoci şi culturi diferite.