În luna mai, citeam pe un site dedicat bacalaureatului despre dezinformarea pe tema subiectelor de la bac, indusă prin intermediul presei, de către diferite grupuri de interese:

Prin atacuri vehemente la adresa conducerii ministerului, cotidianul în cauză prezintă doar punctele de vedere ale unui grup de interese politice. Din acest grup fac parte Cătălin Croitoru (membru al Partidului Democrat - Liberal şi lider al Federaţiei Educaţiei Naţionale), Ştefan Vlaston (din partea ONG ,,EDU CER”) şi Florina Rogalski (autor de manuale), dar şi Gheorghe Rădulescu (Asociaţia ,,EDU CER”) - foarte activ într-un alt cotidian - şi Mihaela Gună (din partea Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi). Aceste persoane şi-au împărţit teme de atac şi denigrare a demnitarilor şi a Ministerului Educaţiei, dar şi a celor 900 de cadre didactice care au participat la elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat.

Azi am dat, din întâmplare, peste o reacţie la o ştire recentă conform căreia nişte părinţi au cerut ca profesoarele să se îmbrace deocheat, pentru a atrage elevii spre “materiile neatractive”.

Deci, nu mai ne trebuie experienţă pedagogică, cultură şi informaţie actualizată, inter-relaţionare între profesori şi elevi în şcolile româneşti ci ne trebuie metode complexe de erotizare ale elevilor noştri. Păi e mai uşor asta de făcut decât să studiezi. Te duci în primul sex shop, îţi iei fustă de latex mulată pe corp, pantofi cu tocuri cui de 10-13 cm, un parfum îmbătător, vezi 10 filme porno şi înveţi gesticulaţie profesionistă…şi apoi…toţi vor învăţa matematică mai bine sau se vor masturba în veceu în recreaţie?

Apropo de asta, profesorul meu de română a spus de mai multe ori următoarele (citat aproximativ):

Cel mai mult îmi place perioada bacalaureatului…atunci e singura perioadă când sunt băgat în seamă, ca profesor.

Dacă pornim de la premisa că toţi oamenii cred în ceva, atunci ar însemna că găsirea crezului personal e o etapă obligatorie în dezvoltarea individului.

Majoritatea oamenilor (sau cel puţin aşa spun statisticile) cred într-o divinitate atotputernică, numind-o Dumnezeu, Alah, Ceauşescu etc. şi sunt convinşi că religia lor e cea adevărată.

Alţii, poate la fel de numeroşi, dar necuprinşi în statistici, cred în bani, după principiul că banul înseamnă, în esenţă, valoare. Aşadar, toată viaţa lor gravitează în jurul acestuia.

În sfârşit, unii cred în numere, în dovezi empirice, declarându-se atei şi proslăvind raţiunea. Preoţii acestei credinţe nu sunt alţii decât oamenii de ştiinţă.

Desigur, ar mai fi şi alte chestii în care mai cred oamenii, dar, la un moment dat, oricare dintre aceştia ar putea suferi o mare deziluzie: Dumnezeu, chiar dacă există, s-ar putea să nu prea-i pese de noi; banii nu înseamnă neapărat valoare; ştiinţa nu e decât o religie ascunsă în spatele raţiunii. Astfel, pot ajunge nihilişti.

În loc de concluzie, o melodie foarte… conformistă:

(The Blanks - Charles in Charge)

O galerie de artă contemporană din Londra, pe nume Saatchi Gallery, fac pe site-ul lor un clasament cu cei mai renumiţi artişti ai secolului XX. Printre cei 500 de candidaţi se află şi Brâncuşi. Acum citiţi următorul mass:

BRANCUSI era pe locul 2 (doi) la 300 (trei sute) de voturi distanta de Picaso dar a fost depunctat cu 2000 puncte initial pe motiv ca era votat masiv din Romania. Trimite link-ul la toti prietenii tai. Voteaza si TU. Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMANI. ia doar 30 secunde (acum e pe locul 13 => inca poate fi salvat)

Ok, deci aţi înţeles: Hai să-l votăm pe Brâncuşi, nu pentru meritul artistic, ci pentru a le arăta britanicilor că suntem români, că suntem cei mai tari! Ca şi cum am fi la fotbal şi ar trebui ca noi, cei care stăm precum cartoafele pe canapele, să-i batem pe ceilalţi.

Personal, nu văd rostul unui asemenea clasament al “publicului”, din moment ce mai mult ca sigur vor fi şi alţii care să-şi voteze compatrioţii, dintr-un prostesc orgoliu naţional.

Pe internetul românesc, orice reproş are înainte o expresie de genul Băi, ce român eşti, după care urmează apostrofarea prorpiu-zisă, mai mult sau mai puţin civilizată, mai mult sau mai puţin justificată.

Nu înţeleg de ce internauţii autohtoni au impresia că toate defectele unei persoane au drept cauză naţionalitatea română. Adică dacă eu sunt leneş, e mai probabil să fiu leneş pentru că sunt român sau pur şi simplu pentru că aşa sunt eu?

Ceea ce nu înţeleg e de ce au majoritatea internauţilor impresia că numai românii sunt aşa şi pe dincolo? Ce, numai aici e corupţie, delăsare şi restul? Având psihologia asta de toţi compatrioţii mei sunt nişte idioţi; numai eu sunt mai breaz, nici n-o să ajungem prea departe.

Domnul Zvoner (e clar că e cu ceva ani mai în vârstă ca mine), a publicat un articol în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de starea actuală de lucruri şi pesimismul pentru viitorul acestei ţări.

Ce mă deranjează însă e atitudinea de victimă a celor din generaţia dumnealui: Ce nefericiţi suntem noi - aşteptăm de 18 ani să vină tinerii să ne elibereze de comunişti de la putere. Noi nu putem să facem nimic că suntem prea neajutoraţi în faţa lupilor corupţi.

Hai, mai repede, că nu mai suportăm să fim trataţi ca oile ce suntem!

[...] traiesc intr-o tara in care generatia de 18 ani, cea care ar trebui sa schimbe totul, este descrisa de profesorii de facultate ca fiind de departe cea mai cretina intalnita pana acum.

Si prin ‘cretina’ inteleg exact asta: lipsa de IQ, lipsa de cultura generala, lipsa de interes fata de semeni si lipsa de interes pentru cauze nobile, altele decat gagicareala, mistocareala si trendineala. Lipsa de orice trasatura de umanitate - nu in mod absolut, dar din pacate in mod general.

O, dar ce se întâmplă? Tinerii noştri sunt nişte distruşi. Cum de s-a putut întâmpla una ca asta? Se poate să fie cumva şi din cauza atitudinii pe care o proiectăm asupra lor? Imposibil!

Omenirea nu îşi rezolvă niciuna din problemele ei, ci doar se chinuie să supravieţuiască.

Te-ai întrebat vreodată de ce ai avut în orar până în clasa a 10-a ore ca muzică şi desen? Adică, la ce te ajută, mai ales toate lecţiile alea despre istoria muzicii sau a picturii? Că până la urmă e tot aia, în esenţă.

Spre exemplu, muzica ce se ascultă azi nu e diferită esenţial de cea de acum 200 de ani pentru că acum, ca şi atunci, exprimă sentimente umane, numai că într-o altă formă, adaptată epocii. Evoluează doar instrumentele şi ritmurile, dar ideea e aceeaşi. Atât maneliştii de azi cât şi lătarii de ieri le zic tot de veselie, de dor sau de supărare. La fel, compozitorii de muzică cultă de atunci au devenit artiştii electronica de acum.
Citeşte în continuare…

Notorietate, bani, oportunităţi, prietenii etc. - acestea sunt avantajele vehiculate de diverşi bloggeri români de succes. Fără îndoială că având un blog bine pus la punct poţi avea parte de aşa ceva. Totuşi, sunt şi unele chestii pe care blogul nu ţi le poate aduce. În continuare voi încerca să expun cele mai importante dintre ele.
Citeşte în continuare…

Te-ai gândit vreodată că, atunci când e vorba de reproducere, capacităţile creierului sunt poate cele mai importante?

Într-un articol intitulat Sex, IQ & ET: How We Got Big Brains se explică cum a evoluat creierul omului, datorită selecţiei naturale. Rezumatul ar fi cam aşa:

Un mascul cu o minte dezvoltată avea şanse mai bune de supravieţuire, deoarece reuşea să adune mai multe resurse pentru a-şi întreţine creierul (organ foarte sensibil şi mare consumator de energie). Însă, pentru că nu îşi putea expune creierul pur şi simplu, şi-l etala prin diverse aptitudini: limbaj, creativitate, abilităţi muzicale, umor etc. Astfel, femela putea “măsura” cât de dezvoltat intelectual era masculul respectiv.

Aşadar, cu cât demonstrai mai bine aceste abilităţi, cu atât aveai mai mari şanse să-ţi găseşti o pereche mai bună.

Oare mai e valabil şi în zilele noastre? Eu cred că da. Tu?

Ştii filmele alea cu adolescenţi care se aşează la masă la cantină în funcţie de bisericuţa din care fac parte?

Treceam prin centrul prea interesantului oraş numit Suceava şi am observat că de ceva vreme “the cool kids” se adună exact lângă Casa de Cultură A Sindicatelor. În această bisericuţă a copiilor cool se ascultă drum&bass, se poartă haine “urbane” etc.

Uite alte exemple de bisericuţe comune pe la noi: manelişti, rapperi, rockeri, houseri, punkeri ş.a. Ce au toţi aceştia în comun? Sunt tineri care sunt definiţi doar de unul din aceste etichete; care văd lumea doar prin prisma grupului de care aparţin.

Poate sunt eu mai eclectic, dar cred că viaţă nu se rezumă numai la gaşca de prieteni sau la genul de muzică pe care îl asculţi. De aici şi titlul articolului: în loc să adopţi o subcultură oarecare, de ce să nu-ţi faci propria subcultură, care să înglobeze toate ariile tale de interes?

Azi am zăcut în pat vreo 3 ore, apoi am zăcut vreo 6 ore în faţa calculatorului şi am constatat că oricum rămâi în urmă, că oricum nu poţi să le citeşti/vezi/faci/înveţi pe toate, indiferent dacă e vorba de cărţi, opere de artă, sporturi extreme sau limbaje de programare.

Ideea a pornit de la faptul că internetul este o sursă inepuizabilă de entertainment, în care poţi să te laşi pierdut toată viaţa.