BRANCUSI era pe locul 2 (doi) la 300 (trei sute) de voturi distanta de Picaso dar a fost depunctat cu 2000 puncte initial pe motiv ca era votat masiv din Romania. Trimite link-ul la toti prietenii tai. Voteaza si TU. Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMANI. ia doar 30 secunde (acum e pe locul 13 => inca poate fi salvat)

Ok, deci aţi înţeles: Hai să-l votăm pe Brâncuşi, nu pentru meritul artistic, ci pentru a le arăta britanicilor că suntem români, că suntem cei mai tari! Ca şi cum am fi la fotbal şi ar trebui ca noi, cei care stăm precum cartoafele pe canapele, să-i batem pe ceilalţi.

Personal, nu văd rostul unui asemenea clasament al “publicului”, din moment ce mai mult ca sigur vor fi şi alţii care să-şi voteze compatrioţii, dintr-un prostesc orgoliu naţional.

pirogravură: gravură pe un obiect de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroşit în foc sau cu un termocauter.

Ţin minte că îmi făcuse şi taică-miu aşa un aparat şi mă jucam eu cu el până îmi intra prea mult fum pe nas şi ameţeam.

Imaginea e de pe English Russia, un site descoperit la PigBrother. Acolo sunt prezentate tot felul de aspecte interesante din ţinutul sovietic. Merită vizitat, măcar pentru a face o comparaţie între culturi.

Încă de când eram mic şi umblam pe PC-ul mamei, de la servici, ştiam de Corel DRAW pentru că era instalat şi desenam nebunii pe acolo. De atunci tot îl folosec şi am învăţat cam cu ce se mănâncă. Azi am văzut la un prieten pe mess o imagine interesantă şi m-am gândit s-o vectorizez, ca să arate ca un fel de stencil.

Am făcut rost deci de imaginea originală - nimic special la ea.

Apoi am importat-o în Corel DRAW X3 şi m-am apucat de făcut setări şi mi-a ieşit cam aşa:

Peste câteva ore am dat de un site numit VectorMagic şi am făcut o încercare, cu aceeaşi imagine, tot în 6 culori:

E evident că a doua imagine e mult mai reuşită. La acest capitol bătrânul Corel nu prea face faţă celor de la Stanford, chiar şi cu PowerTrace-ul lui cu tot. Rămâne totuşi unul dintre cele mai bune programe de grafică vectorială. Principalul oponent e Adobe Ilustrator.

Dar, să nu uităm că indiferent de program, cumpărat sau demo, pe Windows sau Macintosh (?), folosind vectorii cu îndemânare şi pricepere, imaginaţie şi creativitate, devotament şi pasiune, se poate crea artă. Atât vroiam să zic.

Te-ai întrebat vreodată de ce ai avut în orar până în clasa a 10-a ore ca muzică şi desen? Adică, la ce te ajută, mai ales toate lecţiile alea despre istoria muzicii sau a picturii? Că până la urmă e tot aia, în esenţă.

Spre exemplu, muzica ce se ascultă azi nu e diferită esenţial de cea de acum 200 de ani pentru că acum, ca şi atunci, exprimă sentimente umane, numai că într-o altă formă, adaptată epocii. Evoluează doar instrumentele şi ritmurile, dar ideea e aceeaşi. Atât maneliştii de azi cât şi lătarii de ieri le zic tot de veselie, de dor sau de supărare. La fel, compozitorii de muzică cultă de atunci au devenit artiştii electronica de acum.

Pe de altă parte, acum 200 de ani nu exista rock-ul şi cu atât mai puţin punk-ul pentru că nu exista nici măcar chitara electrică. Astfel, spectrul emoţiilor ce puteau fi exprimate prin muzică a fost completat cu sentimentul rebeliunii, al refuzului integrării în societatea curentă sau al disperării violente.

La fel se pot analiza şi artele plastice: au evoluat mult de la palidele reprezentări din epoca medievală, trecând prin renaştere şi până la ultimele curente avangardiste. Însă, cu te ajută această dezvoltare şi diversitate? Dacă nu simţi nicio diferenţă între un tablou de-al lui Rubens şi posterul celui mai nou film de vară, probabil nu te ajută cu nimic.

Arta nu îţi aduce niciun beneficiu material (decât dacă eşti în breaslă), dar te poate ajuta să uiţi, să-ţi aminteşti, să te bucuri, să te întristezi, să găseşti înţelesuri acolo unde nu sunt sau să vezi lumea din altă perspectivă.

O inovaţie constă în faptul că privitorul poate opri filmul la orice moment pentru a adăuga o adnotare, la fel cum pe Flickr se pot adăuga comentarii pentru o anumită zonă a unei imagini.

Mai jos se poate vedea player-ul în acţiune.

Unii citesc cărţi, alţii le fac autopsii. E ca în vechile filme poliţiste, când criminalul îşi ascunde pistolul într-o carte decupată, numai că e vorba de artă, nu de clişee cinematografice.