Imaginaţie hiperactivă

Problema status-urilor de pe Yahoo Messenger a pus utilizatorii pe gânduri. De abia a trecut o zi şi deja au apărut tot felul de speculaţii ce dau în ridicol. Cel mai concludent exemplu e următorul mass primit astăzi:

au micsorat statusu…verificatiiiiii( dati massu mai departeeeeeee Yahoo nu mai are fonduri pentru mentinerea messenger-ului! de aceea directorul general Christian McFlurry a decis sa micsoreze spatiul pentru status! si in curand o sa limiteze si orele de functionare la 8 ore pe zi pana cand isi vor reveni cu fondurile!!! si tu poti ajuta!!! da acest mass mai departe si salveaza Yahoo-ul!!! pentru fiecare mass, ei primesc 5 centi!!! multumesc si sorry de massulik…am observat k e adevarat … e pe bune…nici eu nu pot sa scriu la status decat un rand ii pe bune…..

Întrebarea care ar trebui să-i vină oricărei persoane cât de cât inteligente e “Cât de costisitor e pentru Yahoo să permită utilizatorilor să-şi pună status-uri lungi ca până acum?” Sau altă chestie şi mai evidentă: “De la cine primeşte Yahoo 5 cenţi pentru mass-urile astea?” Are Yahoo un profit direct prin transmiterea mesajelor en-gros pe mess? Să fim serioşi.

Update: Problema status-urilor a fost rezolvată deja de numedecod printr-un patch ce poate fi descărcat de aici. (via Fulgerică)

Tur panoramic al muzicii româneşti (+ bonus)

Care industrie muzicală? Ăsta e butic,
Toţi vor să ciupească câte-un pic.
Puya

Ce zicea Puya în 2003 e valabil şi azi. Acum câţiva ani se folosea des expresia “industria muzicală”; exista chiar şi o panaramă de festival numit “Premiile industriei muzicale româneşti”. Acum avem Premiile MTV.

“Artiştii” români de top au preluat stilurile comerciale din afară (dance, r&b ş.a.), complet cu videoclipuri de doi bani şi cu versuri care mai de care mai ilogice. Acum nu mai avem Andre şi 3 Sud-Est, avem Activ şi Simplu. Sau, dacă nu-ţi place dance-ul, poţi trece oricând la (pop)rock, cu Bere gratis şi Voltaj.
Citeşte în continuare…

Cum să nu comentezi pe un blog

DiK Ii FaIn Sa FiI RaPpEr Ca AcOlO ItI puI Sa Arati Ca 50 Cent;) ,Da SkAtEr Ii NaShPa SaTi Pui FeTuRi

Comentariu primit de la “RaPpErU”, referitor la şireturile late.

Am auzit şi eu de leetspeak, dar asta e chiar aiurea.

Mărimea contează!

Se spune că românii vorbesc numai în clişee. Mărimea (nu) contează mi se pare unul dintre cele mai sâcâitoare. Indiferent dacă e în română sau engleză, îl văd folosit în cele mai ciudate contexte. Vreau să lămuresc doar două dintre ele:

Dacă e vorba de organe, probabil contează mai mult pentru bărbaţi decât pentru femei, datorită spiritului de competiţie masculin. Din punct de vedere fizic şi biologic, dacă n-ar conta, am putea să avem toţi scule de un inci; elefanţii ar putea să ridice de 20 de ori propria greutate (la fel ca furnicile); struţii ar putea să zboare etc.

Dacă e vorba de Jet Li vs. Godzilla, evident că mărimea adversarului contează, deoarece, în funcţie de asta îţi adaptezi stilul de luptă: dacă e masiv, înseamnă că se mişcă greu şi poţi profita de asta; dacă e mic, înseamnă că îl poţi termina dintr-o lovitură.

Ştii alte clişee mai enervante?

Idioţenia zilei

Limpin Park

La începutul lui mai 2007, a avut loc lansarea oficială a celui de-al treilea album de studio, “Minutes to Midnight” al trupei Linkin Park.

Vocea lui Chester (vocalistul trupei) seamănă enervant de mult cu cea a solistului formaţei The Rasmus. În general, tot albumul are o tentă mult mai pop, cu un sound simplu şi melodios, în sensul comercial al cuvântului.

Mi-ar place să cred că vreo una din melodii va ajunge la Favourites, dar mă îndoiesc.

Ştiaţi că românii au multe sărbători?

Consumerist Vallentine's Day

(via)

Şireturile late

Most people are other people. Their thoughts are someone else’s opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation.

Oscar Wilde

Mi-am propus să scriu puţin despre ceea ce pare să fie cel mai ‘cool’ accesoriu a generaţiei mele. Aţi văzut puştii care poartă şireturi late şi cât mai colorate puse la ’skateri’ sau la baskeţi, nu?

Deviez puţin: Acum 2 ani aproape nimeni nu se dădea cu placa, nimeni nu purta Osiris & co. iar acum e marfă să mergi “pi centru” cu placa (în mână). Azi văd din ce în ce mai multă lume care nici măcar nu a văzut o placă în viaţa lor, dar au “skateri” cu şireturi colorate.

Mă opresc aici deoarece încep să mă enervez că-mi pierd timpul cu aşa un subiect.

Sete…de exprimare

Ce tare e spotul de la Coca-Cola, ăla cu “prima chitară, primul garaj, primul concert [...] prima Coca-Cola (evident) nu se uită niciodată”. Că dacă ai visat vreodată să-ţi faci o trupă e clar că bei Cola. [Not!]

Cel mai genial mi se pare însă sloganul: Sete[Coca-Cola]de viaţă. Foarte psihologică plasarea sticlei după “sete”.

Stau şi mă întreb de când a devenit imaginea unei băuturi răcoritoare mai importantă decât gustul pe care o are. A, probabil de când a apărut o altă băutură răcăritoare cu aproape acelaşi gust. Campania publicitară a Pepsi din ultimii câţiva ani, cu tot soiul de vedete pop (în prezent cu Christina Aguilera care e afumată) e un kitch de toată jena.

Foarte reuşite însă sunt spot-urile cu “Don’t worry, there’s no sugar”. :)

Be cooler!

Alege si tu stilul emo! Cateva sfaturi pentru a fi mai cool

A stat cineva să numere cam de câte ori apare cuvântul cool în acest post? Mie nu-mi ajung degetele mijlocii…

Edit:

One who rejects “pop culture” and joins the counter-culture realm. Usually has ideas contrary to popular opinion and seeks to gain a better understanding of life through artistic venues. May appear depressed, have black or red hair, and dress in a way that is contrary to what is popular. Thrift stores, art, coffee shops, underground music, and poetry are usually of great interest. Contrary to popular opinion, though an emo kid may seem depressed, within their own group there is an element of deep understanding and friendship. Emo kids see the world as beautiful, but its inhabitants as lost and depressing.

Page 2 of 3«123»