Informaţiile sunt scrise într-un stil condensat, dar aerisit, fiind înconjurate de ilustraţii adesea comice. Această serie poate fi considerată un bun punct de plecare în înţelegerea diferitelor faţete a culturii umane din ce în ce mai complexe.

Fără să-mi dau seama, am ajuns să am în bibliotecă 11 din cele 19 cărţi valabile.

Mai au încă de pus la punct mici detalii, dar să vedem dacă se pot impune în mediul online, unde atât oportunităţile de afirmare, cât şi concurenţa sunt mai mari.

PS: Una din membrii acestui grup este colegă de clasă cu mine.

Ai crede că o poezie românească din perioada interbelică nu ar putea să aibă nicio legătură cu o melodie a unei formaţii de industrial metal, aşa cum este Rammstein. Totuşi, imaginea următoare e mai mult decât potrivită pentru atmosfera melodiei de mai sus:

Pic lângă pic, smalţ negru, pe barba lui slei
Un sânge scurt, ca două mustăţi adăugite,

Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite
Albiră dinţii-n pulpă intraţi ca un inel.

Sfânt trup şi hrană sieşi, Hagi rupea din el.

Ion Barbu, Nastratin Hogea la Isarlâk

Interesant cum idei asemănătoare pot apărea în epoci şi culturi diferite.

Ultima carte terminată: Cioran - “Cartea amăgirilor” (acum vreo două luni)

Ultima carte abandonată: Norman Manea - “Întoarcerea huliganului” (promit s-o reiau când am timp)

Dau mai departe lui theStick pentru că sunt curios ce tomuri despre programare a mai citit.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

Mihai Eminescu - Glossă (fragment)

Aceasta este una din poeziile recitate de Ion Caramitru, acompaniat de Johnny Răducanu în spectacolul pe care l-am văzut în seara asta, “Dialoguri şi fantezii în jazz” (teatru poetic cică).

A fost oricum, numai plictisitor nu. Am căpătat o reală admiraţie pentru cei doi mari artişti şi sper să mai am ocazia să-i văd din nou performând.

Am observat, printre altele, că publicul sucevean nu este educat, nu este obişnuit cu asemenea evenimente. Nu e de mirare - la sfârşitul spectacolului, Johnny Răducanu ne-a rugat pe noi, spectatorii, să facem cumva să ne cumpărăm un pian decent. Trist.