Eram ferice, liric, leneş, prost,
Bătut de-o veselie fără rost:
Semn rău mi-am zis şi-am izbucnit în râs
Leonid Dimov - Dialog (fragment)
Mă gândeam să fac o analiză despre nemurirea sufletului (meu şi a altora), dar apoi am ajuns la concluzia că pur şi simplu mă identific uneori cu aceste versuri.
Apropo, Dimov scrie poezie foarte faină. 
Pentru a spori alura de cultură a acestui blog, vă semnalez un blog de literatură înfiinţat de curând, ce aparţine unui grup de tineri din Suceava.
Mai au încă de pus la punct mici detalii, dar să vedem dacă se pot impune în mediul online, unde atât oportunităţile de afirmare, cât şi concurenţa sunt mai mari.
PS: Una din membrii acestui grup este colegă de clasă cu mine. 
După leapşa despre cărţi de anul trecut, am primit de la Bogdan şi de la souljunk una ceva mai ciudată. Reguli:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
Cea mai aproape de mine s-a întâmplat să fie Eugen Simion - Scriitori români de azi, iar la locul specificat am găsit următoarele versuri din poezia Cîntec, de Nichita Stănescu:
Înşirare de cuburi, simplă înşirare de cuburi,
zeul nu te crede niciodată cînd eşti zeu.
Rămîn acelaşi purtător de trupuri
sub culmile ploioase, eu,
să le distrug, dar pentru care ochi, şi când,
în tăcere austeră ?
Ţin în afară tristul gînd
neînceput într-o pietroasă eră.
Să vină îngerii să-mi facă vînt
cu aripile mari cît pomii,
zăcut cum stau pe-acest pămînt
şi mişunat de toţi eonii.
[...]
Leapşa o dau mai departe doar Andrei, ca să nu se lase de blogging aşa repede. 
Gather ye rosebuds while ye may,
Old Time is still a-flying;
And this same flower that smiles today,
Tomorrow will be dying.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
Mihai Eminescu - Glossă (fragment)
Aceasta este una din poeziile recitate de Ion Caramitru, acompaniat de Johnny Răducanu în spectacolul pe care l-am văzut în seara asta, “Dialoguri şi fantezii în jazz” (teatru poetic cică).
A fost oricum, numai plictisitor nu. Am căpătat o reală admiraţie pentru cei doi mari artişti şi sper să mai am ocazia să-i văd din nou performând.
Am observat, printre altele, că publicul sucevean nu este educat, nu este obişnuit cu asemenea evenimente. Nu e de mirare - la sfârşitul spectacolului, Johnny Răducanu ne-a rugat pe noi, spectatorii, să facem cumva să ne cumpărăm un pian decent. Trist.
