Ieri m-am întors de la Costineşti şi am dat peste un articol de-al lui Dragoş Mănac despre cum a supravieţuit pe litoralul românesc.

Pe lângă aspectele pe care le-a menţionat el acolo, aş vrea să mai adaug câteva din experienţă proprie:

• Puricii dansau prin băi (am stat la gazdă).
• Toată lumea care a mâncat ’shawoarme’ a avut dureri de stomac.
• Difuzoarele erau peste tot şi repetau frenetic 3 reclame idioate de la Megadiscoteca Tíneretului.

A fost cu siguranţă ultima dată când păşesc în Costineşti.

Câteodată ai ocazia să dai peste nişte oameni care pur şi simplu te uimesc prin modul lor de a gândi; te fac să te întrebi dacă merită să te agiţi pentru ceea ce te agiţi. Un astfel de om pare să fie inventatorul Justin Capră:

Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada… Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România…

Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?

Justin Capră: inventator, măturător, filozof şi pustnic.

În luna mai, citeam pe un site dedicat bacalaureatului despre dezinformarea pe tema subiectelor de la bac, indusă prin intermediul presei, de către diferite grupuri de interese:

Prin atacuri vehemente la adresa conducerii ministerului, cotidianul în cauză prezintă doar punctele de vedere ale unui grup de interese politice. Din acest grup fac parte Cătălin Croitoru (membru al Partidului Democrat - Liberal şi lider al Federaţiei Educaţiei Naţionale), Ştefan Vlaston (din partea ONG ,,EDU CER”) şi Florina Rogalski (autor de manuale), dar şi Gheorghe Rădulescu (Asociaţia ,,EDU CER”) - foarte activ într-un alt cotidian - şi Mihaela Gună (din partea Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi). Aceste persoane şi-au împărţit teme de atac şi denigrare a demnitarilor şi a Ministerului Educaţiei, dar şi a celor 900 de cadre didactice care au participat la elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat.

Azi am dat, din întâmplare, peste o reacţie la o ştire recentă conform căreia nişte părinţi au cerut ca profesoarele să se îmbrace deocheat, pentru a atrage elevii spre “materiile neatractive”.

Deci, nu mai ne trebuie experienţă pedagogică, cultură şi informaţie actualizată, inter-relaţionare între profesori şi elevi în şcolile româneşti ci ne trebuie metode complexe de erotizare ale elevilor noştri. Păi e mai uşor asta de făcut decât să studiezi. Te duci în primul sex shop, îţi iei fustă de latex mulată pe corp, pantofi cu tocuri cui de 10-13 cm, un parfum îmbătător, vezi 10 filme porno şi înveţi gesticulaţie profesionistă…şi apoi…toţi vor învăţa matematică mai bine sau se vor masturba în veceu în recreaţie?

Apropo de asta, profesorul meu de română a spus de mai multe ori următoarele (citat aproximativ):

Cel mai mult îmi place perioada bacalaureatului…atunci e singura perioadă când sunt băgat în seamă, ca profesor.

Pe internetul românesc, orice reproş are înainte o expresie de genul Băi, ce român eşti, după care urmează apostrofarea prorpiu-zisă, mai mult sau mai puţin civilizată, mai mult sau mai puţin justificată.

Nu înţeleg de ce internauţii autohtoni au impresia că toate defectele unei persoane au drept cauză naţionalitatea română. Adică dacă eu sunt leneş, e mai probabil să fiu leneş pentru că sunt român sau pur şi simplu pentru că aşa sunt eu?

Ceea ce nu înţeleg e de ce au majoritatea internauţilor impresia că numai românii sunt aşa şi pe dincolo? Ce, numai aici e corupţie, delăsare şi restul? Având psihologia asta de toţi compatrioţii mei sunt nişte idioţi; numai eu sunt mai breaz, nici n-o să ajungem prea departe.

Dacă îţi vine să crezi, urna din imaginea de mai sus era agăţată pe un panou publicitar, la ieşirea spre Fălticeni.

Campania are şi un site foarte mişto realizat, ce încearcă să scoată o dată pentru totdeauna prostul obicei al românilor de a da mită.

Visez la ziua în care bunică-mea de la ţară n-o să mai meargă cu punga de cafea pe la doctori, pentru că “aşa se face”.

Pentru simţul patriotic…