În toată massmedia se vorbeşte de criza economică actuală. Observ cum apar diferite reacţii ale populaţiei:

L3ST povesteşte cum românii se apucă de cumpărături en-gros, în ideea că vor fi scumpiri.

Primesc zilnic mass-uri care mă îndeamnă să cumpăr numai produse româneşti, în ideea că astfel voi ajuta economia internă.

În cel mai bun caz, aceste acţiuni pot ameliora efectul crizei, nu cauza ei. Vedeţi serialul Marea Criză Financiară 2008 ca să înţelegeţi de unde a pornit totul.

Update: Încă una: Criza financiară, LHC-ul(!) şi românul

Dacă vreţi să înţelegeţi despre ce e vorba, urmăriţi The Corporation: un documentar foarte bine realizat, care a primit 26 de premii, până la ora actuală.

Trivia

• Cântecelul “Happy Birthday” este supus legii de Copyright; trebuie să plăteşti o taxă de 10.000$ pentru a avea voie să-l incluzi într-un film.
• Băutura Fanta a fost creată în Germania nazistă ca un înlocuitor al băuturii Coca-Cola, dar tot ca marcă înregistrată a corporaţiei Coca-Cola.

Citeşte în continuare…

The Story of Stuff este un film ce explică atât de bine cum funcţionează societatea de consum încât oricine îl poate înţelege, chiar dacă nu ştie engleză.

Puncte de interes:

Cele mai mari economii sunt la ora actuală controlate de corporaţii (51%) şi nu de guverne (49%).

În cazul americanilor, 99% din ceea ce cumpără nu mai este folosit în 6 luni.

Valoarea noastră este determinată de cât de mult consumăm. Această atitudine se manifestă în principal prin modă - haine, gadget-uri etc.

(via picsel)

Câteodată ai ocazia să dai peste nişte oameni care pur şi simplu te uimesc prin modul lor de a gândi; te fac să te întrebi dacă merită să te agiţi pentru ceea ce te agiţi. Un astfel de om pare să fie inventatorul Justin Capră:

Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada… Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România…

Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?

Justin Capră: inventator, măturător, filozof şi pustnic.

Dacă pornim de la premisa că toţi oamenii cred în ceva, atunci ar însemna că găsirea crezului personal e o etapă obligatorie în dezvoltarea individului.

Majoritatea oamenilor (sau cel puţin aşa spun statisticile) cred într-o divinitate atotputernică, numind-o Dumnezeu, Alah, Ceauşescu etc. şi sunt convinşi că religia lor e cea adevărată.

Alţii, poate la fel de numeroşi, dar necuprinşi în statistici, cred în bani, după principiul că banul înseamnă, în esenţă, valoare. Aşadar, toată viaţa lor gravitează în jurul acestuia.

În sfârşit, unii cred în numere, în dovezi empirice, declarându-se atei şi proslăvind raţiunea. Preoţii acestei credinţe nu sunt alţii decât oamenii de ştiinţă.

Desigur, ar mai fi şi alte chestii în care mai cred oamenii, dar, la un moment dat, oricare dintre aceştia ar putea suferi o mare deziluzie: Dumnezeu, chiar dacă există, s-ar putea să nu prea-i pese de noi; banii nu înseamnă neapărat valoare; ştiinţa nu e decât o religie ascunsă în spatele raţiunii. Astfel, pot ajunge nihilişti.

În loc de concluzie, o melodie foarte… conformistă:

(The Blanks - Charles in Charge)

O galerie de artă contemporană din Londra, pe nume Saatchi Gallery, fac pe site-ul lor un clasament cu cei mai renumiţi artişti ai secolului XX. Printre cei 500 de candidaţi se află şi Brâncuşi. Acum citiţi următorul mass:

BRANCUSI era pe locul 2 (doi) la 300 (trei sute) de voturi distanta de Picaso dar a fost depunctat cu 2000 puncte initial pe motiv ca era votat masiv din Romania. Trimite link-ul la toti prietenii tai. Voteaza si TU. Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMANI. ia doar 30 secunde (acum e pe locul 13 => inca poate fi salvat)

Ok, deci aţi înţeles: Hai să-l votăm pe Brâncuşi, nu pentru meritul artistic, ci pentru a le arăta britanicilor că suntem români, că suntem cei mai tari! Ca şi cum am fi la fotbal şi ar trebui ca noi, cei care stăm precum cartoafele pe canapele, să-i batem pe ceilalţi.

Personal, nu văd rostul unui asemenea clasament al “publicului”, din moment ce mai mult ca sigur vor fi şi alţii care să-şi voteze compatrioţii, dintr-un prostesc orgoliu naţional.