Te-ai gândit vreodată că, atunci când e vorba de reproducere, capacităţile creierului sunt poate cele mai importante?

Într-un articol intitulat Sex, IQ & ET: How We Got Big Brains se explică cum a evoluat creierul omului, datorită selecţiei naturale. Rezumatul ar fi cam aşa:

Un mascul cu o minte dezvoltată avea şanse mai bune de supravieţuire, deoarece reuşea să adune mai multe resurse pentru a-şi întreţine creierul (organ foarte sensibil şi mare consumator de energie). Însă, pentru că nu îşi putea expune creierul pur şi simplu, şi-l etala prin diverse aptitudini: limbaj, creativitate, abilităţi muzicale, umor etc. Astfel, femela putea “măsura” cât de dezvoltat intelectual era masculul respectiv.

Aşadar, cu cât demonstrai mai bine aceste abilităţi, cu atât aveai mai mari şanse să-ţi găseşti o pereche mai bună.

Oare mai e valabil şi în zilele noastre? Eu cred că da. Tu?

Se spune că românii vorbesc numai în clişee. Mărimea (nu) contează mi se pare unul dintre cele mai sâcâitoare. Indiferent dacă e în română sau engleză, îl văd folosit în cele mai ciudate contexte. Vreau să lămuresc doar două dintre ele:

Dacă e vorba de organe, probabil contează mai mult pentru bărbaţi decât pentru femei, datorită spiritului de competiţie masculin. Din punct de vedere fizic şi biologic, dacă n-ar conta, am putea să avem toţi scule de un inci; elefanţii ar putea să ridice de 20 de ori propria greutate (la fel ca furnicile); struţii ar putea să zboare etc.

Dacă e vorba de Jet Li vs. Godzilla, evident că mărimea adversarului contează, deoarece, în funcţie de asta îţi adaptezi stilul de luptă: dacă e masiv, înseamnă că se mişcă greu şi poţi profita de asta; dacă e mic, înseamnă că îl poţi termina dintr-o lovitură.

Ştii alte clişee mai enervante?

Oare cu ce s-ar putea umple un gol de 10.000 de ori mai mare decât galaxia noastră?

Habar n-am, dar ieri s-a descoperit existenţa lui.

Subiectul pe larg la Gramo.